Ca de fiecare data, intoarcerea la gradinita inseamna o noua raceala. Au stat aproape doua luni in casa, dupa pneumonia lui Dani, si n-am mai avut nici o problema. Desi au iesit in curte, s-au jucat in zapada, au alergat, s-au distrat, etc. Cum am mers la gradinita, dupa doar cateva zile a inceput Dani sa stranute si sa-i curga nasul. Sustinea mereu, cu servetelele la nas, ca nu e racit. Eu nu sunt racit, Mircea este. Dupa o zi a inceput si Mircea sa tuseasca, febra, vomitat, stranuturi, nas transformat in cismea. De fiecare data Mircea are simptome mai puternice, dar isi revine si cel mai repede.
Asa ca azi, dupa o noapte cu febra si tuse in ambele cazuri, Dani se simte mai bine, dar Mircea este letargic. Dimineata Dani se invartea prin camera lui si l-am auzit cum spunea : ”Trebuie sa fac o vraja ca sa-i dau lui Mircea o parte din raceala mea. Ha ha, cat mai mult raceala, ha ha ha !”. Ha ha ha este rasul de vrajitoare, cum l-a invatat tata, si Dani il foloseste teatral, ca sa sublinieze momentele in care face ”vraji rele”.
Cand l-a vazut pe Mircea cat de rau se simte, ca tuseste, vomita si mai mult dormiteaza, Dani trebuie sa se fi simtit vinovat. S-a tot uitat la Mircea, a incercat sa-l trezeasca si i-a explicat in soapta tatei : ”Vreau doar sa am o discutie cu piticania.”
Cand l-am sunat azi dimineata de la scoala din apropiere, unde m-am dus sa-l inscriu, Dani mi-a povestit ca se simte mai bine, ii mai curge putin nasul, dar e bine.
”Mircea e rau. Vomita.”
Si dupa o pauza in care cred ca s-a gandit cum sa spuna.
”Mama, imi pare rau ca i-am dat mai multa raceala lui Mircea.”
